Continuitatea între grădiniţă şi şcoală în pregătirea preşcolarilor în vederea însuşirii matematicii Şcoala Gimnazială N. Bălcescu Piteşti Raportul dintre grădiniţă şi şcoală trebuie să fie un raport de continuitate ce vizează: planificarea, organizarea, obiectivele, conţinutul, metodele, mijloacele, relaţia cadrul didactic-copil. Din păcate în momentul de faţă în cele mai multe cazuri, el este însă discontinuu. Există încă un prag între cele două instituţii, în cadrul cărora se practică, în bună măsură, o pedagogie diferită. Climatul grădiniţei este mai non-directiv, bazat pe ponderea evidentă a activităţilor libere, a jocurilor, a relaţiilor cu un plus de afectivitate între educatoare şi copil. De la acest climat se trece apoi brusc la un climat directiv, bazat pe o disciplină fermă, care solicită îndeplinirea cu regularitate şi conştiinciozitate a sarcinilor activităţilor de învăţare. În aceste condiţii rolul grădiniţei nu este să-şi şcolarizeze copiii, ci să-i „socializeze“ şi să le asigure achiziţii educativ-instructive în şcoală, să ofere copilului o anumită experienţă şi activităţi care favorizează accesul la învăţământul primar fără a se substitui şcolii. Există şi un punct de discontinuitate între cele două trepte de învăţământ preşcolar şi primar. O depăşire mai puţin reuşită a acestui prag poate duce la o dificilă adaptare a unor copii la cerinţele clasei Pregatitoare şi I şi, în ultimă instanţă la eşecuri şcolare. Atunci apar întrebările: „Ce?“, „Cât?“ şi „Cum?“ trebuie să facă grădiniţa pentru a ridica întreaga formaţie a copilului la un stadiu superior în dezvoltarea lui fizică, intelectuală şi comportamentală. „Ce?“, „Cât?“ şi „Cum?“ trebuie să facă şcoala primară pentru a prelua şi dezvolta în continuare, cu maximum de exigenţă, achiziţiile cu care vine copilul din grădiniţă? Grădinița oferă un cadru organizat, instituționalizat în dezvoltarea generală polivalentă a copilului și în pregătirea specifică pentru școală.Aceasta nu poate fi realizată doar în pragul debutului școlarității, ci pe parcursul vârstelor preșcolarității ansamblul formelor de activitate din grădiniță pot împlini efecte formative, sporite în pregătirea copilului pentru școală. Anumite activități din grădiniță ca: dezvoltarea vorbirii, cunoștințe despre natură, activitatea matematică, educație fizică, educație muzicală vor fi continuate la alt nivel și în clasea Pregătitoare, ajungându-se la discipline școlare relative distincte. Învățătorul trebuie să cunoască capacitățile mintale, deprinderile și schemele operaționale formate, pe care să se bazeze în activitatea instructive-educativă cu elevii clasei Pregătitoare. Față de o asemenea realitate, apare necesară asigurarea unei continuități firești intre activitatea specifică celor două etape în dezvoltarea copiilor. O asemenea continuitate va asigura o mai rapidă adaptare a copiilor în clasa Pregatitoare la particularitățile muncii de învățare. Este vorba de trecerea de la o anumită activitate dominant perioadei preșcolare la o altă activitate dominant, caracteristică vârstei școlare mici, respective de la joc la învățătură. Jocurile introduse în structura lecțiilor la clasa Pregătitoare sunt folosite în orele de matematică sub forma activităților de completare pentru că jocul are valențe de cunoaștere, iar prin joc se rezolvă, într-o manieră specifică, numeroase sarcini de învățare, rolul lui fiind doar lucid. Învățătorii vor continua sub alte forme jocuri care în prealabil au fost desfășurate la grupa mare: ”Găsește-ți locul”, ”Așează-mă la căsuța mea”, ”Trenul”, ”Jocul intersecțiilor”, ”Jocul reuniunilor” etc. Pregătirea copilului pentru școală îmbracă forme și conținuturi multiple și diverse, de la procurarea rechizitelor și uniformei, până la formare motivației școlare. Există discontinuitate între activitățile din grădiniță și școală materializată în caracterul familial al sălii de grupă la grădiniță și mai sobru al sălii de clasă la școală. Acest lucru poate fi înlăturat, dacă se menține o legătură permanent între educatoare și învățător și invers. La grădiniță, pe măsură ce se predau numerele se afișează planșa cu ajutorul căreia se demonstrează procesul de formare a unui număr nou. La școală se afișează același tip de planșă, în plus, fiind adăugat semnul mai mic sau mai mare. După ce se predă numărul în limitele 1-10 se poate afișa altă plansă reprezentând tot numerele 1-10, cu cifra corespunzătoare, dar așezate dispersat, iar obiectele desenate sunt de diferite mărimi. La fel procedează și învățătorul clasei Pregătitoare. Aceste planșe îl ajută pe copil să înțeleagă că indifferent de locul pe care îl ocupă în spațiu și de mărimea acestora cantitatea respective reprezintă același număr de obiecte, La grădiniță cifrele se arată copilului și se insistă să raporteze corect cantitatea la număr și numărul la cantitate, în clasa Pregătitoare elevii, în plus, scriu cifrele. La grădiniță nu se notează copii cu note, totuși ca măsură de evaluare a rezultatelor și răspunsurilor copiilor folosim stimulente de diferite culori. Fiecare educatoare și fiecare învățător trebuie să stabilească o corelare bună a cunoștințelor matematice de la grădiniță cu cele de la clasa Pregătitoare, astfel încât să înlăture acea notă de discontinuitate între cele două trepte de învățământ. BIBLIOGRAFIE: Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2000 Cristea, S., Dicţionar de pedagogie, Chişinău, 2000.